Codul penal stabilește ce fapte sunt infracțiuni și ce pedepse se aplică pentru ele. Actualul cod a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prin Legea nr. 187/2012, odată cu noul Cod de procedură penală. Infracțiuni sunt prevăzute și în legi speciale, de exemplu în legea evaziunii fiscale sau în legea drogurilor.
Structura Codului penal
- Partea generală cuprinde regulile comune tuturor infracțiunilor: aplicarea legii penale în timp și spațiu, vinovăția, cauzele care înlătură răspunderea (legitima apărare, starea de necesitate), tentativa, participația, pedepsele, individualizarea lor, minoritatea și prescripția.
- Partea specială descrie fiecare infracțiune: contra vieții și integrității corporale, contra patrimoniului (furt, înșelăciune, abuz de încredere), contra siguranței circulației, de corupție și de serviciu, de fals și altele.
Pedepsele
Pedepsele principale sunt detențiunea pe viață, închisoarea și amenda (art. 53). Amenda se stabilește în zile-amendă: între 30 și 400 de zile, iar suma corespunzătoare unei zile este între 10 și 500 de lei, în funcție de situația materială a condamnatului (art. 61). Pe lângă pedeapsa principală, instanța poate aplica pedepse complementare, cum este interzicerea unor drepturi.
Alternative la executarea pedepsei în închisoare
- Renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80): pentru infracțiuni de gravitate redusă, când aplicarea unei pedepse ar fi inoportună; instanța aplică doar un avertisment.
- Amânarea aplicării pedepsei (art. 83): când pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; persoana este supravegheată un termen de 2 ani.
- Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91): când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; termenul de supraveghere este între 2 și 4 ani.
- Liberarea condiționată, după executarea unei părți din pedeapsă și cu bună conduită.
Toate aceste măsuri au condiții suplimentare privind antecedentele și atitudinea inculpatului, iar instanța le acordă, nu le datorează automat.
Minorii
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal. Între 14 și 16 ani răspunde penal doar dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ, iar după 16 ani răspunde penal în condițiile legii (art. 113). Față de minori se iau, de regulă, măsuri educative, neprivative sau privative de libertate, nu pedepse.
Prescripția răspunderii penale
Termenele generale de prescripție depind de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune (art. 154):
- 15 ani, pentru pedepse mai mari de 20 de ani;
- 10 ani, pentru pedepse între 10 și 20 de ani;
- 8 ani, pentru pedepse între 5 și 10 ani;
- 6 ani, pentru pedepse între 1 și 5 ani;
- 3 ani, pentru pedepse de cel mult un an sau pentru amendă.
Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război, precum și omorul și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei nu se prescriu. Regulile de întrerupere a prescripției au fost afectate de decizii ale Curții Constituționale, așa că, într-un dosar concret, calculul trebuie făcut de un avocat.
Întrebări frecvente
Ce este plângerea prealabilă?
Pentru unele infracțiuni, cum sunt lovirea, amenințarea sau violarea de domiciliu, urmărirea penală începe doar la plângerea persoanei vătămate, depusă în 3 luni de la data la care a aflat cine este făptuitorul. Retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.
Legea penală nouă se aplică faptelor vechi?
Dacă de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă au intervenit mai multe legi, se aplică legea mai favorabilă (art. 5). Dacă o faptă nu mai este infracțiune, condamnările pentru ea încetează.